Ghid practic pentru parinti

Unde-i manualul de utilizare?

Spuneam cu ceva vreme in urma ca noi, parintii, suntem modele pentru copiii nostri. Bun asta, dar sa o luam cu inceputul: vine copilul pe lume spre bucuria manifestata de ambele familii ale proaspetilor parinti, de parinti si toti prietenii reali plus cei virtuali de pe facbook care vad pozele dupa minuntul 15 de cand apare pruncul. Totul pare roz si frumos. Nu ca n-ar fi asa, dar uneori mai apar si niste picatele gri in tablou: nopti nedormite, colici, plansete. Te uiti la el si habar nu ai ce are sau ce vrea; ca incerci sa-I dai una , alta si … nimic.

Nu pot intelege de ce nu vine bebe in mana cu un manual de uitilizare si cartea tehnica. Pai, nu? Asa ar fi mai simplu. Acum, nu stiu cati ar citi-o. Sper ca nu sunt prea multi ca mine. Cand mi-am luat eu primul laptop, cu ceva ani in urma, evident ca am intampinat unele dificultati in a-l folosi. Bine, ar trebui sa precizez inca de la inceput ca eu sunt atehnica, afon, “a -de toate”. Asa ca se explica de ce o chestiune simpla pentru toata lumea este foarte complicata pentru mine. Deci, fiind in dificultate, sun un prieten: “zi-mi, frate, cum fac cu asta aici, ca ma doare capul”.  Sta el si-mi asculta vaicareala si in momentul in care tac sa-mi trag sufletul, apuca sa ma intrebe: “Dar tu ai citit manualul de utilizare care insoteste produsul?” Moment zen pentru mine: “Pai, am vazut ca au pus astia niste maculatura”. “Fato, alea sunt puse acolo ca sa citeasca tot omul si sa stie cum sa utilizeze scula!”

Ei, d-asta ziceam! Daca veneam noi pe lume cu carte tehnica, manual de utilizare, fisa de garantie, nu era mai usor pentru parinti? Acum, ce sa zic, eu nu prea le citesc ca am impresia uneori ca imi pun astia in pachet “Razboi si pace” a lui Tolstoi, varianta aia de peste 1000 de pagini, nu manual de utilizare. “Alo, tovarasii, un rezumat, ceva mai mic, mai subtire, se poate?”

Uff! Hai sa revenim la oile noastre ca pana la urma, cu sau fara manual, ne descurcam minunat!

Creierul se dezvolta doar daca este folosit!

 CREIER SI PERFORMANTA ALIMENTEAcest subiect am sa-l mai reiau si sub alt aspect, acum as vrea sa povestim despre creier. Da, ai citit bine – CREIER – cel care incepe sa se formeaza la scurt timp dupa fecundare, in partea de sus a embrionului. Inainte ca mama sa-si dea seama ca este insarcinata, celulele nervoase comunica intre ele si sunt in plina dezvoltare. Chiar daca toti neuronii sunt formati inca din timpul vietii intrauterine, conexiunile dintre ei sunt slabe si creierul bebelesului, are nevoie de experiente noi pentru ca neuronii sa faca conexiuni si sa se integreze intr-o retea neuronala.

Neuronii care nu sunt folositi mor, iar cei care sunt pusi la treaba, formeaza cararile neuronale. De aceea este important STARTUL pe care i-l oferim micutului.

Noi, modelele principale ale copiilor nostri, ar fi bine sa stim ca inca din viata intrauterina creierul primeste informatii si ca viata pe care o va avea copilul nostru este in functie de modul in care ii este calibrat de noi, creierul; adica de tot ce ii oferim ca experiente.

Micutul nostru este dispus sa invete de la noi sau educatorii lui ce inseamna viata. In primii ani, creierul cunoaste perioade remarcabile de dezvoltare si “absoarbe” informatia precum un burete.

Pentru mai multe informatii referitoare la „ferestrele de oportunitate”, perioadele cand creierul devine in mod particular mult mai eficient in anumite tipuri de invatare dati click aici!

Deci, sinapsele de la nivelul creierului se formeaza prin experiente.

Cum putem ajuta?

Vorbeste cu copilul tau, chiar daca crezi ca el nu te intelege, celulele, genele lui te inteleg. Si chiar foarte bine. Vocea calda, blandetea cuvintelor ajuta in dezvoltatrea creierului si in formarea de noi sinapse pe baza unei experiente positive

Imbratiseazal si asigura-l ca este protejat, spunandu-i asta. Spune-I ca nu este singur si ca esti langa el sa-l sustii in marea experienta a vietii. Asta il va linisti si se va creea o conexiune foaret puternica si pozitiva care va dainui. Ca adult, va fi sigur pe el si va gasi mai rapid solutii la probleme.

Mangaielatinge-l cu blandete. Are nevoie sa ii confirmi ca esti present langa el si ca este binevenit. Plange? Ia-l in brate, mangaie-l, vorbeste-I, canta-i! Fii langa el cu dragoste, blandete, sensibilitate, intelegere.

Joaca-te cu el! Jocul ajuta cel mai mult la consolidarea retelelor neuronale.

Sportul, muzica, miscarea in aer liber, cataratul, dansul, cititul sunt activitati care pun la “treaba” celulele nervoase.  Sustineti-i  sa faca activitati mai multe si mai diversificate pentru a-si dezvolta creierul si a-si pastra cat mai multi neuroni.

Experiente pozitive sau experiente negative? 

Imagineaza-ti o coala de hartie alba pe care incepi sa desenezi. Ce vei asterne pe hartie: flori, pasari, copaci, chipuri fericite? Sau te vei apuca sa manzgalesti nervos foaia, sa o mototolesti, sa o rupi? Asa este si cu copilul nostru. Asternem si sadim experiente noi pentru el pe care le va folosi mai tarziu, in viata. Daca nu are parte de experiente, fiind neglijat, lasat in fata televizorului sau are parte de experiente negative, creierul nu primeste ce are nevoie pentru a se dezvolta.

Primii trei ani de viata traiti intr-un mediu sanatos, inconjurati de iubire, liniste, echilibru, armonie ii imunizeaza impotriva stresului si fac fata vietii, mai tarziu. Vor fi niste adulti echilibrati, cu multa incredere in sine, optimisti, creativi, pozitivi, lideri.

Etape de dezvoltare

Primii trei ani sunt anii critici din punct de vedere al dezvoltarii cognitive, emotionale si fizice, in care oricare stimul negativ sau pozitiv, va influenta viata viitorului adult.

De aceea imi permit sa sugerez ca varsta la care am putea sa ducem copilul la gradinita ar fi de la cel putin 3 ani. La aceasta varsta copilul incepe sa studieze si sa exploreze lumea din jurul lui, sa intebe “ce este asta?”.

In jurul varstei de 4 ani micutul devine mai sociabil si mai interesat de a comunica cu oamenii din jurul lui. Abia pe la 5 ani el incearca sa inteleaga lumea si este de obicei, inceputul educatiei pentru copil.

Din punctul meu de vedere, in primii 5-6 ani copilul are nevoie de cadrul familial ca suport emotional. Acasa este locul unde se pun bazele formarii lui ca om. Toti am auzit de expresia „cei sapte ani de acasa”. Acasa invata primele cuvinte, invata sa spuna” buna ziua”, „te rog frumos”, „multumesc”, „cu placere”. Tot acasa invata sa fie corecti, responsabili, generosi, altruisti; invata sa fie curati, ordonati si multe altele.

Asa ca noi contam pentru ei si ceea ce investim acum in ei, se va reflecta in viata lor mai tarziu.

Tema pentru parinti 

coffee-iphone-laptop-notebook

  1. Noteaza intr-o agenda activitatile tale efectuate pe parcursul unei saptamani. Ce faci imediat dupa ce te-ai trezit? Nu uita, ca esti model pentru copilul tau! Daca el te vede ca tu iei telefonul sau tableta, laptop ul in brate sau deschizi televizorul imediat ce ai deschis ochii, nu poti avea pretentia ca el sa faca exercitii de respiratie sau sa alerge prin parc. Sa nu ne miram ca din ce in ce mai multi bebelusi si copii mici sunt dependent de gatgeturi.
  2. Verifica la sfarsitul primei saptamani ce ai notat. Exista diversificare? Care dintre activitatile notate sunt deja considerate „obicei”?
  3. Stabileste care sunt obiceiuri bune si care sunt obiceiuri mai putin bune.
  4. Esti dispus sa iti asumi obiceiurile mai putin bune stiind ca le vei “preda” copilului tau? Daca nu, scrie ce vrei sa schimbi.
  5. Implementeaza pas cu pas noile obiceiuri.

Cei care educa copiii sunt demni de mai multa onoare decat cei care le dau viata; de aceea pe langa viata, daruiti copiilor si arta de a trai bine, educandu-i. Aristotel

Sper ca cele citite aici sa iti fie de folos. Astept sa-mi scrii despre tine, despre cum iti este tie ca parinte sau ca bunic, ce experiente ai si desigur, daca ai sugestii, sa le imparatsesti cu noi.

Voi reveni cu noi articole pe tema “noi, modele perfecte pentru copiii nostri”.

Pana la urmatoarea intalnire, va urez sa aveti sanatate si inspiratie in tot ceea ce faceti!

Cu bine,

Carla

Reclame